de Adriana Oprea Popescu
Jurnalul National, 10/04/2009
La un an şi jumătate după ce poliţistul suspectat i-a declarat că Andreea ar putea fi aruncată în Lacul Frumoasa, procurorul Dan Petru a trimis scafandri profesionişti pe fundul apei. Dorinţa lui a fost însă ca întreaga operaţiune să rămână strict secretă. Motivul? O chestiune personală: “Eu nu fac căutări ca la Elodia, cu presa după mine”.
Ceea ce nu ştie Dan Petru, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, e că jurnaliştii nu vin la astfel de evenimente pentru a se ţine după bombeurile anchetatorilor, ci pentru a-i informa corect pe cititori/telespectatori. Conform Legii 544/2001, jurnaliştii au acces la toate informaţiile de interes public. Iar căutarea unui copil dispărut şi, mai ales, profesionalismul cu care este instrumentat un astfel de caz fac parte, cu siguranţă, din această categorie de informaţii.
NICI MAMA NU A FOST ANUNŢATĂ
Singurul indiciu pe care procurorul Dan Petru a binevoit să ni-l furnizeze a fost: “Cum se topeşte gheaţa pe lac, intrăm cu scafandrii”. Am sunat la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca să verificăm dacă s-a primit vreo solicitare pentru o acţiune în judeţul Harghita.
“Nu s-a primit”, ne-a comunicat căpitanul Alin Maghiar, purtătorul de cuvânt. Acelaşi răspuns de la ISU Harghita (care, neavând scafandri, ar fi trebuit să trimită solicitarea, pe linie ierarhică, către IGSU). Nici ISU Bucureşti nu ştie nimic. O luăm pe bâjbâite şi sunăm la toate inspectoratele din judeţele limitrofe Harghitei. Nimeni n-a auzit de căutări. Mărim raza de acţiune şi marţi, 7 aprilie a.c., aflăm de la ISU Cluj că, a doua zi, scafandrii de acolo urmau să meargă la căutări în Lacul Frumoasa. Plecaseră deja înspre Miercurea Ciuc…
Toţi purtătorii de cuvânt ai ISU cu care am stat de vorbă şi-au exprimat mirarea faţă de atitudinea procurorului. “Nu înţeleg… E cumva informaţie clasificată?”, ne-a întrebat unul dintre ei. Fireşte că nu.
Ar fi trebuit ca mama Andreei Simon să fie informată că a doua zi fetiţa ei va fi căutată în acel lac? Fireşte că da. Omeneşte, nu-ţi poţi asuma riscul ca femeia să afle ştirea de la televizor. Însă Ioana Munteanu, mama Andreei, a aflat despre căutări întâmplător de la o cunoştinţă. L-a sunat apoi pe procuror să-l întrebe dacă-i adevărat.
“Nu ştiu, poate, dar să nu veniţi acolo”, i-a răspuns el. După ce convorbirea s-a terminat, femeia i-a anunţat telefonic pe jurnaliştii pe care-i ştia… “Mâine îmi caută fetiţa în Lacul Frumoasa!”
“POLIŢIA! ACCES INTERZIS!”
În noaptea aceleiaşi zile am plecat spre Miercurea Ciuc. Am ajuns pe malul Lacului Frumoasa la 9 dimineaţa. Ne temeam că vom pierde începutul căutărilor, însă zona era pustie. Doar noi şi câţiva pescari cu ochii fixaţi pe pluta undiţei…
Trece o oră, trec două… E în stare procurorul, numai pentru că a aflat că mama chemase presa, să amâne căutările? După ora 12:00 apar primele maşini de Poliţie în dreptul barajului de la lac. Apoi, tot alaiul: maşini de la ISU Cluj şi ISU Harghita, însuşi procurorul Dan Petru, însoţit de chestorul Bujor Florescu, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din IGPR.
După ce coloana de maşini intră, la capătul barajului e pusă o bandă albă pe care scrie cu albastru: “Poliţia! Acces interzis!”. E pentru jurnaliştii care rămân de partea cealaltă. Mesajul e subliminal, dar clar. E prima oară când văd aşa ceva la căutările unui copil dispărut (banda Poliţiei se foloseşte pentru a preveni “contaminarea” unei zone şi distrugerea eventualelor probe. Prezenţa ei la căutările în apă (!) ale unei fetiţe dispărute acum trei ani este inutilă şi ridicolă…).
După ce obţin îngăduinţa şi permisiunea, jurnaliştii trec dincolo de bandă pentru a-i lua declaraţii procurorului. “Credeţi că-i aici Andreea?” “Sincer, eu nu-mi doresc să o găsim în lac. Asta ar însemna că mai sunt şanse să fie în viaţă. Dar, dacă tot suntem aici, îmi doresc să o găsim”, completează procurorul. Şi chiar e sincer!
Numai că procurorul a aşteptat, până să încerce să-şi împlinească dorinţa, vreme de un an şi jumătate. În noiembrie 2007, în timpul unei audieri, poliţistul suspectat a răspuns la întrebarea unde ar putea fi cadavrul: “În Lacul Frumoasa, de lângă Miercurea Ciuc”.
Într-un articol apărut în Jurnalul Naţional la 11 decembrie 2008, procurorul Dan Petru ne declara: “Lacul are nu ştiu câte zeci de hectare, este pe drumul care duce spre Moldova şi, în dreptul lacului, pe marginea şoselei, e o pantă împădurită. Şi atunci foarte bine te puteai opri cu maşina pe marginea drumului, intrai în zona aia de 5-6 metri de copaci, nu te vedea nimeni că arunci ceva în apă. Că, în rest, lacul este liber. Iar acolo este paznic în permanenţă, pentru că e apa potabilă. Te vedea cineva dacă te duceai pe părţile libere, dacă treceai cu ceva în spate. Şi atunci am zis să exploatăm partea aia”.
Abia în vara lui 2008 a încercat “exploatarea”. Nu cu scafandri profesionişti, “că n-am vrut nici să… mai antrenez cheltuieli, la ISU sau…”, ci cu doi colegi care aveau brevete şi echipamente de scafandri. Mama Andreei n-a ştiut nimic nici de această încercare…
Şi, numai după ce Jurnalul Naţional a făcut publice căutările cu amatori din Lacul Frumoasa, procurorul s-a ambiţionat să caute şi cu profesionişti.
“DE TREI ANI ŞI CEVA BATEŢI PASUL PE LOC!”
De la ISU Cluj sunt veniţi 17 scafandri. Intră pe rând în lac, în echipe de câte patru, periind apa exact în dreptul malului descris de procuror. “După trei ani e greu de găsit ceva, pentru că se acoperă de sedimente”, spune unul dintre scafandri. Angajaţii ISU intră în apă cu laterne şi înoată în adânc unul lângă altul, să nu rămână vreo zonă neverificată. Nu găsesc nimic.
Pe la 14:30, mama Andreei ajunge şi ea la baraj. “De ce nu m-aţi anunţat şi pe mine?”, întreabă ea. “Cum să nu vă anunţăm? Vă ţinem la curent cu tot ce facem…”, încearcă să o înmoaie purtătorul de cuvânt al IJP Harghita. “Păi, cu ce mă ţineţi la curent? Că de trei ani şi ceva bateţi pasul pe loc!”, le reproşează femeia ridicând glasul, pentru ca jurnaliştii, aflaţi de cealaltă parte a bandei de “acces interzis”, să o audă. Dan Petru şi chestorul Florescu se oferă să stea de vorbă cu ea. “Dar nu aici, la Miercurea Ciuc.”
Femeia e urcată într-o maşină condusă de şoferul procurorului, iar Petru şi Florescu urcă în alta. Pe drum, maşinile se pierd una de alta. În faţa blocului ei, mama e coborâtă din maşină, iar şoferul îi mai aruncă, înainte să demareze, un “la revedere, mă grăbesc”…
Ioana avea să stea faţă în faţă cu procurorul Petru şi cu chestorul Florescu abia peste trei ore, când a fost chemată la Poliţie, pentru a i se comunica că nu s-a găsit nimic în Lacul Frumoasa. Şi pentru a i se mai pune câteva întrebări într-un miniinterogatoriu încrucişat.
Miercuri, căutările s-au încheiat în jurul orei 16:30. Au fost reluate a doua zi, tot spre miezul zilei, fără ca Andreea Simon să fie găsită în Lacul Frumoasa.
Aşa ar arăta acum
Andreea Simon avea 9 ani, era din Miercurea Ciuc şi a dispărut în seara zilei de 15 decembrie 2005 pe drumul de la magazin înspre blocul ei, aflat la patru-cinci minute de mers pe jos. În septembrie 2006 apare un suspect, B.T., de profesie poliţist, care-i declară mamei că şi-a adus aminte cum că-n acea seară a mers cu Andreea o parte din drumul spre casă. Interogat, suspectul dă declaraţii contradictorii. Pică de 4 (patru!) ori testul poligraf.
În noiembrie 2007, suspectul indică Lacul Frumoasa. În iulie 2008, procurorul Dan Petru face scotociri în lac cu doi scafandri amatori. Trei luni mai târziu repetă căutările fără nici un rezultat.
Cazul Andreei, intens mediatizat în ţară, a fost difuzat în noiembrie 2007 şi pe RAI 3, în emisiunea “CHI L’HA VISTO”. Afişe cu chipul Andreei au fost lipite în România, Italia şi Grecia. Nu a apărut nici o informaţie viabilă.
Andreea are părul şaten, drept şi ochii căprui. Pentru a vedea cum ar arăta astăzi fetiţa, la trei ani şi patru luni de la dispariţie, inspectorul Florin Lăzău (IJP Bihor), singurul poliţist român specializat în “age progression”, a realizat “portretul îmbătrânit” al Andreei (foto).
Dacă aţi văzut-o sau aveţi informaţii despre dispariţia ei, vă rugăm să sunaţi imediat la 112.
