Cinci ani de la dispariţia Andreei Simon

Posted: 20/12/2010 in Articole despre acest caz
Etichete:, , ,

Într-o noapte, bunica a visat-o. Era în pragul uşii, întoarsă cu spatele la bătrâna care, în vis, zăcea pe pat, neputincioasă. Ieşea din cameră, şi bunica a strigat spre ea, rugând-o: „Andreea, adu şi tu şi o căldăruşă de apă!”. Iar fata a ieşit. Când s-a trezit din somn, căldăruşa era pe laviţă, goală, iar Andreea, fetiţa după care inima bătrânei plânge de cinci ani, nu era nicăieri. Unde să o mai caute? La ce preot să mai meargă? Câte acatiste şi câte adrese oficiale către autorităţi să mai scrie?

Ileana Tonoaie are 68 de ani şi mai adună de’acu zile-n şirul vieţii doar cu speranţa că o va mai vedea vreodată pe Andreea. A crescut-o de când era mică şi până când a venit vremea ca fetiţa să meargă la şcoală. I-a păstrat jucăriile în şopron, iar hainele, toate, le-a împachetat frumos şi le-a pus în odaia din faţă. A rămas la vedere, aşezată pe colţul patului din odaia bunicilor, doar rochiţa preferată a Andreei. Stă acolo, întinsă şi neîmbrăcată, umbră a fetiţei dispărute într-o seară de decembrie.

S-au făcut cinci ani. În fiecare săptămână, bunica Andreei dă două telefoane la Bucureşti. Unul procurorului, celălalt la Jurnalul Naţional. „Ia ziceţi, ce mai facem s-o găsim?” Femeia din Ciugheş a făcut afişe cu Andreea şi le-a trimis „printr-un om d’aici, din sat” în Italia, acolo unde auzise că-s mulţi copii români la cerşit, pe stradă. Avea nevoie de o adresă de mail pentru afişe şi i-am dictat pe litere, descriind desenul lui „@”… Nici o clipă, în ăştia cinci ani blestemaţi, nici o fărâmă de secundă, bunica n-a încetat să spere că Andreea e în viaţă şi că Bunul Dumnezeu îi va îngădui într-o zi s-o strângă din nou în braţe. Se uită în fiecare zi la rochiţa întinsă pe pat, de-acum mică pentru fetiţa care ar avea 14 ani, şi aşteaptă s-o vadă intrând pe uşă.

Mi-a zis o femeie din sat că a visat-o şi ea”, povesteşte bătrâna. „Şi că Andreea i-a spus să mă înveţe să aprind o lumânare în spatele grajdului.” „De ce acolo?” „Se spune că rugăciunile sub cerul liber ajung cel mai repede Sus”, mă învaţă ea, la rându-i. În cele peste 1.800 de zile, de când Andreea a dispărut, rugăciunile bătrânei au umplut Cerul. E singura din casă care mai crede într-un miracol. Bunicul, pe care Andreea îl striga „mama”, s-a împăcat cu gândul că fata nu mai este. Acum doi ani s-a îmbolnăvit de ciroză uscată, iar trupul i se topeşte, aşa cum i s-a topit şi sufletul. El nici măcar nu mai poate vorbi despre nepoata sa…


Fetiţa pe care cei doi bătrâni încă o mai văd, ca pe-o nălucă, prin curtea din capătul uliţei ce urcă spre deal, se mutase cu mama sa în Miercurea Ciuc în 2003, când a început şcoala. Era o elevă silitoare, învăţa bine, citea, învăţase să umble pe internet, unde conversa cu colegii de şcoală. Sau intra pe site-uri unde îmbrăca virtual păpuşi Barbie. Avea 9 ani Andreea. Şi-un caieţel, cum erau oracolele odinioară, cu o singură pagină completată: „Iubirea pentru mine este un băiat care se numeşte Lori”.

Ioana Muntean, mama sa, se căsătorise cu un ofiţer de armată şi adusese pe lume încă o fetiţă, pe Eliza. Până la sfârşitul lunii noiembrie 2005, locuiseră cu toţii, cu chirie, într-un apartament de pe Strada Avântului, din Miercurea Ciuc, apoi s-au mutat, în aceeaşi zonă, pe Aleea Copiilor. Andreea ştia bine străzile, era descurcăreaţă, mergea de trei ori pe săptămână la karate, iar seara se întorcea singură de la sală. „Era o fetiţă retrasă”, spune despre ea fostul antrenor, „însă, când era în competiţie, lovea adversarul fără menajamente”.

Ce s-ar fi putut întâmpla cu ea în seara în care a dispărut? 15 decembrie 2005. La ora 18:55, mama a trimis-o până la un magazin aflat la două străzi de bloc. Fetiţa a cumpărat exact ce-i ceruse mama: patru sticle cu apă minerală, o duzină de chibrituri, o cutie cu smântână şi un caiet. La ora 19:01, camerele de supraveghere ale magazinului o surprind pe fată înăuntru. Sunt ultimele imagini cu Andreea în viaţă. Pe bonul de casă e trecută ora 19:05. Apoi, fetiţa a ieşit din magazin şi, preţ de câteva minute, s-a jucat în zăpadă cu doi colegi de şcoală. S-a despărţit de ei şi a plecat înspre casă. Unde n-a mai ajuns niciodată. În jurul orei 20:00, părinţii au anunţat Poliţia. S-au făcut căutări în zonă, însă nu a fost găsită nici măcar sacoşa cu cele patru sticle. A doua zi, cazul a fost preluat de IPJ Harghita.

În cazurile de copii dispăruţi există, în primele momente, mai multe variante de lucru. Prima ar fi varianta unei plecări voluntare. A fugit Andreea de acasă, cu „banii de pâine”? Varianta a fost exclusă din start: nu existau motive ca fetiţa să facă acest gest şi n-ar fi plecat în lume, cărând după ea o sacoşă plină cu sticle. Având în vedere intensa mediatizare a cazului în primul an de după dispariţie, dacă fetiţa ar fi fost fugită, ar fi fost şi găsită până acum… A doua variantă ar fi ca Andreea să fi fost victima unui accident rutier, iar autorul, în încercarea de a-şi ascunde fapta, să fi răpit apoi victima, abandonând-o undeva. Însă cercetările Poliţiei în zonă au început la o oră după dispariţia fetiţei, fără să fi fost găsite pe stradă urme de sânge (era zăpadă), cioburi de sticlă sau martori la vreun incident de acest gen. A treia variantă este cea a accidentului casnic.

Plecând de la teoria că, în timp ce se juca cu copiii, Andreea ar fi pierdut restul din milionul de lei cu care plecase la magazin, şi ea ajunge acasă unde unul dintre părinţi, nervos, o loveşte, provocându-i, accidental, moartea. Verificările ulterioare au infirmat însă această teorie: în apartament nu s-au găsit nici un fel de urme, iar părinţii pot justifica, la minut şi cu martori, timpul scurs între plecarea fetiţei şi ora la care a fost sesizată Poliţia. Ultima variantă de lucru şi cea mai plauzibilă este aceea că Andreea a fost răpită pe drumul dintre magazin şi casă. Cine ar fi putut să-i facă rău şi din ce motive?

Răpirile de copii au mai multe mobile: agresiunea sexuală, răscumpărarea sau răzbunarea.

Familia Andreei nu este însă una bogată şi nimeni nu a încercat în toţi aceşti cinci ani să ceară vreo răscumpărare în schimbul fetei. La data dispariţiei, IPJ Harghita a oferit chiar o recompensă, de 50 de milioane de lei (vechi) pentru orice informaţie care ar fi ajutat la găsirea sa, însă a fost în zadar. Studiile realizate de specialiştii FBI, dar şi cazuistica din România susţin teoria conform căreia cei care răpesc copiii pentru a-i agresa sexual fac parte, cel mai adesea, din cercul de cunoştinţe al copilului.

În cazul de faţă, un argument în sprijinul acestei teorii este lipsa de reacţie a fetiţei. Dacă s-ar fi simţit ameninţată, Andreea ar fi fugit sau ar fi încercat să se apere. În cazul unei răpiri având ca mobil răzbunarea, agresorul trebuie căutat în cercul de cunoştinţe al familiei.

Tiberiu Burcuţă, subcomisar de poliţie la Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice din cadrul IPJ Harghita, o cunoştea pe Andreea şi-ar fi avut şi motive ca, făcându-i rău fetiţei, să se răzbune pe mamă. A intrat pe lista suspecţilor în ianuarie 2006. Figura pe listingul telefoanelor date de mama Andreei imediat după dispariţie. L-a sunat la miezul nopţii, întrebându-l: „Ştii ceva de Andreea? E la tine?”. Burcuţă a răspuns imediat la telefon, semn că era treaz, şi a încercat să o liniştească pe femeie.

Anchetatorii au stabilit că la ora dispariţiei fetiţei poliţistul se afla în zonă. Pus la „detectorul de minciuni”, Burcuţă dovedeşte o atitudine nesinceră şi devine principalul suspect. Pică şi celelalte trei testări cu poligraful. Neagă că ar fi agresat-o sexual pe fetiţă, însă detectorul de minciuni arată că minte. Pe parcursul audierilor, se încurcă în declaraţii şi dă mai multe variante asupra modului în care şi-a petrecut timpul în seara dispariţiei fetiţei.

În noiembrie 2007, el indică drept loc unde ar putea fi ascuns cadavrul fetei – Lacul Frumoasa, aflat lângă Miercurea Ciuc. Abia în aprilie 2009, scafandrii de la ISU Cluj caută în adânc. Nu găsesc nimic. Vreme de trei ani şi jumătate, cercetările, coordonate de Dan Petru, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, au bătut pasul pe loc…

În iunie 2009, dosarul a fost preluat de Parchetul General, iar de soluţionarea lui se ocupă acum procurorul Marius Foitoş. Au fost reluate audierile şi testările la poligraf. Au fost efectuate căutări în zone deja verificate în primele luni după dispariţie, dar şi în locuri care nu fuseseră încă cercetate. În ianuarie 2010, ancheta a făcut un pas înainte: principalul suspect a fost pus sub învinuire pentru lipsire de libertate şi omor calificat. „Mă consider nevinovat”, declara Burcuţă Jurnalului Naţional, „implicarea mea în acest caz este o eroare, am deplină încredere în activitatea organelor de justiţie şi am convingerea că voi dovedi că sunt nevinovat”. Până acum n-a dovedit nimic. N-a solicitat nici o probă în apărarea lui şi n-a mai făcut nici un fel de declaraţii care să-i sprijine inocenţa. A început, în schimb, să meargă la biserică. „De astă vară, din august, îl văd venind la slujba de duminică la Catedrala Ortodoxă din Miercurea Ciuc”, mărturiseşte Ioana Munteanu, mama Andreei. „Eu merg cu fetiţele şi, când mă vede, mă salută, dă din cap adică, dar altceva nu vorbim.”

Surse judiciare ne-au declarat că „în perioada imediat următoare va fi audiat un martor important, care ar putea da relaţii de natură să conducă la găsirea Andreei şi la elucidarea acestui caz”. Avem speranţa că, deşi au trecut cinci ani, de-acolo de unde este, Andreea ne va da lumină să o găsim!

Adriana Oprea – Popescu (Jurnalul Naţional, 17 decembrie 2010)

Reclame
Comentarii
  1. ciprian spune:

    s-a uitat cineva la profilul de facebook pe numele SIMON ANDREEA?

    • simonandreea spune:

      Nu numai ca am facut asta, dar tot internetul l-am rascolit, cautand un semn. La un moment dat, am dat de fotografia unei fete care semana izbitor cu Andreea si avea si acelasi nume. S-au facut verificari si s-a constatat ca acea fata (majora) era alta persoana, nicidecum fetita cautata. Daca gasiti dvs. ceva, dati-ne, va rog, de veste! Multumim pentru ca va pasa!
      Adriana Oprea-Popescu (Jurnalul National)

    • simonandreea spune:

      Am editat linkul, nu pot permite ca de pe site-ul asta sa fie accesata pagina de FB a unei fete care nu are nicio legatura cu cazul, decat coincidenta de nume.
      Ti se pare ca seamana cu Andreea? 🙂 Nicio trasatura comuna! Oricum, multumim pentru interes si efort. 🙂

  2. florentina bohan spune:

    Buna ziua. E greu sa fii mama, pacat ca s-a intimplat. Eu sunt in Italia, un caz similar s-a intimplat si aici, poate ar fi bine sa dati un ochi si aici. Cazul e asemanator, prea asemanator. Imi pare rau de ceea ce se intimpla. Speranta e ultima care moare. Ce as putea sa-i spun mamei ANDREEI? Sa aiba speranta! Cu sincere regrete, Nina

  3. raluca spune:

    Am citit cu interes tot ce s-a scris despre cazul acesta si…. groaznic ce se poate intampla cu un copil atunci cand parintii nu sunt… cum ar trebui sa fie, mai ales mama… Spun asta fara sa invinovatesc pe nimeni, e doar parerea mea. Oricum, consider ca ar trebui reluata si iar reluata toata ancheta si cautata fetita pentru ca poate, poate exista o mica sansa sa fie in viata si cine stie ce la ce chinuri e supusa de politistul invinuit sau de cine-i vrea raul.

  4. Ati mai aflat ceva de fetita respectiva? Stiu ca sunt multe cazuri asemanatoare, dar fiecare in parte te darama. 😥 Am dat intamplator peste articolul asta si m-a ranit rau de tot, precum toate cazurile de gen, mediatizate… Fiecare caz in parte, te face sa vrei sa te transformi in justitiar. E absolut uluitor faptul ca unii copii ajung sa sufere inimaginabil, doar pentru simplul fapt ca sunt copii, ca niste monstrii vad in ei doar o latura exploatabila, sau o tinta pentru a rani pe altii! :(( Nu e doar emotie, e indignare, e vointa de a schimba realitatea, nu ma simt asa pentru ca as fi un emotiv irealist-idealist etc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s